Jurnal de GAUDEAMUS

Unii vor să ne convingă că a fi scriitor înseamnă să îți îndeși un băț în dos (băț ce te împiedică să te ridici de pe scaun și să cunoști oameni noi), că dacă inviți oamenii la citit îți cade coroana de pixuri frânte. Eu mi-am aruncat coroana la gunoi (coroana pe care unii mi-au făurit-o din închipuirea lor despre cum ar trebui să se poarte un scriitor) și știți ce s-a întâmplat? M-am apropiat de cititori, am auzit povești de viață, dar am și fost ascultată, am primit îmbrățișări cu nemiluita (de la oricine a simțit nevoia să mă ia în brațe și să își procure o porție de energie pozitivă de la mine) și am vândut cărți. Multe cărți.

Probabil într-o altă viață am fost librar (nu încercați să mă convingeți de contrariu, altfel cum explicați foamea asta de literatură ce mă mistuie încă din copilărie?)

Am ajuns la târg cu multă voie bună și tot așa l-am și părăsit la închidere, iar acest templu al cuvântului scris m-a transformat într-o baterie, m-a umplut cu energie umană, cu dragoste de carte și cu mult entuziasm. Atât de mult entuziasm încât acum m-aș apuca de scris cinci romane.

Odată publicați, unii scriitori urcă pe un piedestal și își pierd capul în aburii amăgitori ai gloriei, uitând că hârtia, la fel ca și apa, are memorie. Că, deși sunt scriitori, sunt și cititori, iar cele două statuturi nu se contrazic și nici nu se anulează reciproc.

Am reușit să mă întorc de la târg cu 19 cărți, cumpărate, primite cadou sau la schimb cu unul dintre romanele mele, dintre care 15 sunt semnate de autori români contemporani. Am să vă vorbesc despre ele în zilele ce urmează.

Ăsta ar trebui să fie rolul unui Târg de Carte, să aducă scriitorii români la lumină, să îi apropie de cititori și să le arate că munca lor contează, că nopțile nedormite n-au fost în zadar.

Un domn în vârstă a venit în prima zi, mi-a cumpărat una dintre cărți și mi-a povestit despre viața lui, despre fata plecată peste hotare, așa cum am fost și eu, despre binecuvântările bătrâneții. A doua zi s-a întors să facem o poză.

Am semnat "Jos Austria!" pe Dama de pică în loc de autograf, am mai scris și câteva dedicații deocheate, deh, nu m-am putut abține.

Un alt domn mi-a cumpărat cărțile pentru a-și anima relația cu soția, iar a doua zi au trecut împreună pe la stand și mi-au zâmbind spunând că scriitura mea are efectul dorit. Da, frate, recunosc, ăsta este unul dintre scopurile mele. O prietenă mi-a spus mai în glumă, mai în serios, că romanele mele vor duce la creșterea natalității în România. Foarte bine! Vreau să stârnesc reacții, că de asta scriu, nu doar ca să dau cu pixul pe foaie și să îmi trec la profil "meseria" de scriitor. Acum poate vă întrebați de ce am pus cuvântul între ghilimele. A fi scriitor nu-i o meserie, ci o benedicţie, fiindcă ai șansa, prin cuvântul scris, să ajungi la sufletele oamenilor, să le aduci mângâiere și speranță.

Prezența mea, atât în online cât și în offline, nu a trecut neobservată. "Vă știu de pe YouTube!" am auzit de vreo două ori. "Te urmăresc pe Facebook!" mi-a strigat cineva din mulțime, "V-am văzut cartea în cabinetul stomatologului meu și v-a recomandat!" mi-a spus o fată. Necunoscuți care au cărțile mele au venit să facem o poză. 

Cunoștințe virtuale au venit din toate colțurile țării pentru a-mi fi alături măcar 5 minute, poeți romantici de pe grupul Radio Romantic (Monica Mihaela Gheorghe și Silviu Connstantin), tineri jurnaliști care s-au îmbulzit la interviuri, de parcă la noi la stand se strânsese toată energia târgului. Doamna Marina Costa a trecut pe la noi cu minunatele sale cărți, Silvia DF care mi-a dăruit ultimele ei lansări, Dana Bordea, o altă autoare  minunată căreia îi sunt datoare o cafea, Cristian Stoica a reușit să îmi înmoaie genunchii, Teo Savin m-a urmărit din umbră, dar l-am ginit și l-am scos la o țigară, Teodora Vescan - o apariție cool și energizantă, Magdalena Ionescu de la Editura pentru Artă și Literatură, Maurice Matei m-a ispitit cu Luxul Sărăciei, Horia Jindiceanu de la Editura Frontiera m-a îndulcit cu bomboane și bezele, Alina, Iasmy, Oana, Carolina (mari iubitoare de carte). Doamne, ce listă lungă și sigur am uitat cel puțin jumătate dintre cei ce mi-au bucurat sufletul cu prezența lor. Nu vă supărați pe mine, dar vă rog să mă trageți de urechi la prima ocazie ivită, da?

Mulți tineri s-au oprit la standul nostru și am reușit să îi convingem că și românii pot scrie fantasy genial, că și romantismul românesc este sirop dulce, iar supranatural e de-al nostru, din popor. Tinerii au început iar să citească; asta mă mulțumește nespus, înseamnă că țara noastră încă n-a ajuns la fundul prăpastiei.

Am slăbit 3 kilograme în astea 5 zile de Gaudeamus. Cum dracu' mă mai iau eu la mișto, spunându-vă ce faină sunt la 90 de kilograme, când nu mai am 90? 😁 Mi-am stricat feng shui-ul, acum e mai mult șui. 🤣

Am răgușit, am bășici în talpă, iar degetele de la picioare nu le mai simt demult, dar eu zâmbesc. Zâmbesc prostește și parcă iar îmi vine să zic că nu-i aievea.

Am legat prietenii, am făcut multe poze, am schimbat impresii, am vorbit despre cărți, am îmbrățișat suflete, am furat zâmbete și am bucurat oameni.

M-am făcut auzită și văzută în afara online-ului, iar asta este tot ce îmi doream de la acest târg, dar am obținut mult mai mult de atât. Am obținut o experiență de neuitat.

Cine mă cunoaște știe că pun suflet în ceea ce fac, așa că o bucată din sufletul meu a rămas la standul 152, cel marcat cu frumosul și neobișnuitul nume de "Editura Petale Scrise". Și că tot s-au spus și scris multe despre numele acestei edituri, pentru a ajunge la miezul adevărului, acesta trebuie răsfoit petală cu petală, pagină cu pagină, de acolo numele, pentru că în spatele coperților se regăsesc povești de viață, adevăruri, credințe ce dau cititorilor parfum de literatură proaspătă, scrisă cu gingășia unor suflete sensibile, autorii de la Editura Petale Scrise. Pe majoritatea i-am cunoscut în persoană zilele astea și vă jur că sunt absolut minunați!

Am văzut și câteva lansări cu "turle și sobe" (n-am spus-o eu, ci Vlad Mușatescu), cuvinte aruncate în stânga și în dreapta, cu profunzimi false și așchii printre rânduri (semn că limbajul de lemn nu și-a pierdut încă seminția), activități pentru copii mai mari sau mai mici, iar aici trebuie să o laud pe Adina Soare, care a venit la standul Operei Comice pentru Copii cu niște jocuri foarte inventive și cu o idee genială de carte de astronomie pentru cei mici (Edituri, săriți pe ea!). 

M-am umplut cu energie până la anu', acum trebuie doar să o canalizez spre noi cărți care să bucure suflete, până la urmă despre asta este vorba, nu despre maimuțe de circ ce se cer dresate, că doar nu-i circul meu, nici despre orgoliile marilor autori ce încearcă să denigreze editurile de nișă (furnica e mică, dar pișcă rău, iar mai multe furnici laolaltă, văleu!).

Dacă n-ați avut șansa de a ajunge la Gaudeamus, romanele nostre le găsiți în continuare pe site-ul editurii Petale Scrise, pe Libris, Cărturești si Bookzone.

Lecturi minunate vă doresc, dragii mei!

PS: Cărțile ar trebui să unească oamenii, nu să îi dezbine. Dragi autori de pretutindeni, scoateți bățul din fund, că mai are nițel și va gâdilă epiglota, și purtați-vă cu respect atât cu cititorii cât și cu ceilalți autori.

Gânduri bune vă doresc!