Făt-Frumos din corcoduș - Prostia nu are termen de valabilitate

Ce-ar fi viața noastră fără un strop de umor?

Am terminat ieri de citit Făt-Frumos din corcoduș tot într-un hohot și-o hăhăială, amintindu-mi de versurile lui Topârceanu: "Umorul e un gen uşor,/ Să-i dăm mai multă greutate:/ Lui, calitatea de umor,/Nouă, umor de calitate.".

Proza lui Bacuiani îmi aduce aminte de acasă, de aceea îl citesc cu plăcere, iar pe Burcea îl așteptam încă din faza de proiect, știind că am să râd cu poftă.

"Scăpat din mâna omului, Burcea o zbughi imediat pe ușă, afară, alergând de nebun și asmuțind în acest fel și câinele din bătătură, care se puse să latre și să îl fugărească și pe drum, dincolo de poarta curții. "Fugiți, călcâie, că vă calc", gândea acum flăcăul nostru, alergând isteric pe uliță, cu mâinile ridicate deasupra capului și cu câinele în urma lui."

Pe ulițele satului de la poalele dealului, oamenii mișună care încotro, ocupați cu treburi de sezon, discutând politica post-belică. Numai Burcea, prostul satului (că trebuie să existe cel puțin unul in fiecare comunitate), clopotar la biserică, nu-și găsește liniștea de teama că toate femeile sunt pe urma lui (sau bărbații acestora), umblând aiurea și trăgând capra, pe Sica, după el peste tot.

"- Iar te-a-mpins Necuratul la muierea lui?

- Da' de unde, m-o pălit degeaba, că-i spusei că n-am făcut nimica și că oricum i-o las lui pe Leana, că nu-i pe placul meu și știi că io nu mint, că are balta pește și nu fac eu sfadă cu nimenea pentru vro muiere. Sunt femei în gârlă, știi prea bine, părinte, mai zise Burcea, și toate mă vrea!"

Părintele Macarie, crezând că face bine satului dacă reușește să-l însoare pu Burcea în altă localitate (dar și prostului necăpătuit pana la 40 de ani), îi găsește de soție o văduva, dar cum răul nu piere, iar prostia nici atâta, clopotarul se întoarce în locul de baștină câteva zile mai târziu, trăgând după sine capra pe care o "necinstise" chiar în curtea noii sale mirese.

"- Piei, Satană! fură ultimele vorbe ale ei. 

Un strigăt de groază îi ieşi din gâtlej, înainte de a se prăbuşi la pământ, fără suflare. Atât de tare s-a speriat văzându-l pe Burcea în lumina gălbuie a lunii, cu izmenele în vine şi asudând isteric de fericit în spatele animalului care behăia din toţi rărunchii, încât a lăsat-o inima.

Feciorul femeii, auzind strigătul, a luat o măciucă și a fugit într-un suflet până acolo, crezând că vreun lup flămând a dat iama în bătătură. Văzându-şi muma întinsă pe jos, fără suflare, l-a încins cu bâta pe spinare de i-au mers fulgii, și l-a izgonit cu capră cu tot, întrucât aceasta fusese spurcată deja."

L-am îndrăgit pe Iancu, bărbatul a cărui muiere avea ochi și pentru alți bărbați, provocându-i acestuia o imensă suferință sufletească, dar pe cât de dureroasă a fost povestea secundară a nuvelei, pe atât de dragi mi-au fost interacțiunile dintre Iancu și Burcea.

"- Părinte, m-o pălit! zise Burcea către popă, imediat ce îi trecu pragul casei.

- Cine te-o mai pălit iară, Doamne iartă-mă? Ce mai făcuși? întrebă popa, minunat nevoie mare.

- Iancu de două ori și Matei o dată, dar el mai subțire, zise Burcea."

Mi-au plăcut de asemenea predicile preotului. Cuvintele sale destupau minți și stârneau discuții în biserică pe marginea diverselor subiecte. Părintele Macarie ar trebui să fie un exemplu pentru toți și mi-a plăcut că acest personaj a rămas constanta scrierilor lui Bacuiani, alături de Matei, care este favoritul meu înaintea tuturor.

Mi-a plăcut să constat o fluiditate crescută a textului față de prima încercare de proză a autorului, așteptând acum cu sufletul la gură următorul său roman. Silviu spune că poezia îi vine de la sine, eu spun că proza îi vine din suflet.

Nuvela Făt-Frumos din corcoduș este o continuare serioasă a poveștii din Ghiță, primul roman al autorului, și o introspecție umoristică a vieții de la țară ce ne amintește că prostia are termen de valabilitate nelimitat și că proștii se înmulțesc chiar și asexuat, dar și că umorul este un alt mod de a spune ceva serios (dureros chiar).

Cum așa? Simplu. Citiți povestea lui Burcea, zis și Făt-Frumos din corcoduș, și veți afla.