Narcisistul - Otrava șarmului egoist

Wikipedia ne spune că Narcisismul este o trăsătură de personalitate caracterizată de părerea excesiv de bună despre propria persoană, alături de căutarea de admirație și atitudini de grandoare și egoism. Laur Dragomir este... cum să vă spun... o definiție ambulantă a Narcisismului. 

Folosindu-se de charisma sa irezistibilă și de energia debordantă, Laur se transformă într-un veritabil escroc sentimental, profitând astfel de naivitatea tinerelor ce îi pică în plasa țesută cu atenție și migală. Pentru Laur, relațiile sentimentale sunt doar jocuri, mai simple sau mai complexe, de care se satură mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă victima îi cedează sau nu. Dacă îi cedează, aceasta își pierde valoarea în ochii escrocului. Dacă nu cedează, el își va găsi propriile explicații pentru care femeia respectivă nu merită efortul. Cei din jurul său nu contează, nu există, nu au nicio valoare. Tot ce contează este magulirea propriului ego.

"Laur strălucea ca un felinar cumpărat de primărie la suprapreț. Mulțimea îl aclama și-l încuraja să-și dezvăluie tainele. Voiau să afle cum reușea să fie pe placul femeilor, un bărbat atât de căutat și seducător.

Băieții intraseră în jocul lui și își interpretau foarte bine rolurile de fani înfocați. Era un profesor ce avea experiența necesară să-i învețe pe cei mai neînzestrați de la natură, așa că îl vor asculta."

Lorena Ghinea este victima perfectă: tânără și naivă, cu o mamă plecată la muncă peste hotare și o soră mai mare relativ absentă. Pentru ea, jocurile din scara blocului, farsele puse la cale cu vecinul ei Luca ori dramele liceului nu îi mai pot oferi acel dram de adrenalină pe care personalitatea ei în formare îl cere, iar asta o ademenește în viața pluri-faţetată a lui Laur, ca pe o coţofană aflată într-o mină cu diamante strălucitoare.

"Lorena se gândea uneori la ce-i spusese Luca pe scări. Laur nu era niciodată disponibil dimineața, iar când rămânea la el, pleca de acasă la aceeași oră pentru a vorbi cu partenerii de afaceri. Văzuse scris pe ecranul telefonului numele Amanda și acum credea că Luca știe mai multe decât i-a spus. Dacă l-ar fi întrebat direct pe el cine e, probabil ar fi părut doar o iubită geloasă care nu poate să accepte că succesul lui remarcabil în afaceri se datorează abilităților de socializare cu alți oameni, printre care și cu această femeie despre care nu știa nimic."

Laura, sora Lorenei, este prinsă în propria viață ce se desfășoară într-un cerc închis. Relațiile eșuate și monotonia o fac să se plafoneze, de parcă existența ei nu contează. Dar totul se animeaza atunci când Lorena începe să dispară cu zilele, minte cu nerușinare, protestează la orice. 

Aflând de la Luca despre asocierea surorii ei cu un bărbat dubios, posibil periculos, Laura hotărăște că trebuie să o scoată pe aceasta  din ghearele psihopatului șarmant. Dar cum? Laur nu simte nimic pentru nimeni și nimic nu îl impresionează. Fiind o persoană lipsită de sentimente și empatie, el vede relația cu Lorena ca pe un simplu joc.

Ajutată de Maximilian, tipul fain ce apare în viața ei pentru a-i demonstra că nu toți bărbații sunt la fel, Laura pornește pe căi abrupte, în încercarea de a-i arăta surorii sale adevărata față a lui Dragomir. 

Ce credeți? Reușește? 

Cum va reacționa Laur atunci când va întâlni pe cineva de teapa sa, poate chiar mai ceva decât el?

"Viitorul mire ajunse în fața decorațiunii imense de la intrare. Teatral, își puse mâinile în cap.

– Nu cred așa ceva! Scoate kitchoșenia!

– Pardon? întrebă barmanul care pregătea niște cocktail-uri.

– Vezi aranjamentul ăla urât? N-am văzut ceva mai hidos în viața mea. Vreau să dispară!

– Mireasa ne-a spus să-l punem la intrare.

– Și eu am zis că nu vreau să-l mai văd. Ascunde-l, dă-i foc, numai să nu mai văd așa monstruozitate la nunta mea.

Laur se retrase la bar unde ceru un pahar de vin roșu.

– Ce vrea domnul? întrebă managerul?

– Să scoatem aranjamentul cu flori de la intrare.

– Păi și acum s-a trezit? Cu o jumătate de oră înainte de eveniment?

– Lasă-l. Cred că e singura decizie pe care a luat-o singur. Până acum i-a dictat blonda aia ce să facă. Într-un final a luat atitudine. Prea era sub papuc."

Am citit această poveste încă de la începuturile ei. Practic, Laur Dragomir a "crescut" și evoluat sub privirile mele. Autoarea s-a jucat cu toate fațetele sale, l-a întors, cum s-ar spune, pe toate părțile, prezentându-l în interacțiunea cu celelalte personaje ale romanului. 

E foarte greu să descrii cu asemenea acuratețe "simptomele" narcisismului împletit din belșug cu accente psihopate, dar Alexandra Condrat a reușit să redea fix cât trebuie pentru a transforma romanul Narcisistul într-o lecție sau poate chiar o rezolvare a unei probleme mereu de actualitate.

S-a pus de asemenea accentul pe situația familiilor destrămate, cu părinți plecați peste hotare, golul imens ce se mărește pe zi ce trece în sufletul copiilor rămași în urmă fără sprijin și fără îndrumare.

Ar fi multe de spus despre cartea asta, dar vă las pe voi să o descoperiți prin lectură. O găsiți pe site-ul editurii Petale Scrise, alături de multe alte povești minunate.

Lecturi minunate, dragilor!

Click pe link!