Numele meu este Sonya - Decizie împotriva unui vis

De dimineață, în metrou, am terminat cărticica asta de care am tras cât am putut eu de mult. V-am spus doar că Sonya mi-a fost dragă încă de la primele capitole de pe Wattpad. Oarecum, personajul creat de Silvia D.F mi-a adus aminte de o versiune mai tânără a mea, mai curajoasă, mai hotărâtă.

Numele meu este Sonya, primul volum al seriei Pe urmele pașilor pierduți, a suferit câteva modificări de la varianta inițială citită de mine, iar asta a adus plus valoare romanului și mi-a crescut curiozitatea pentru conținutul volumului doi.

Cu toții ne dorim un start în viață cât mai lin și mai lipsit de griji, un start care să ne permită să trăim atât după așteptările societății, dar care să lase loc și pentru îndeplinirea visurilor înflorite în mintea noastră încă din copilărie. În primele câteva pagini ale cărții, am putea crede că Sonya are tot ce își dorește: o familie unită, o prietenă perfectă, un job ce îi permite să își pună bani de-o parte pentru studii, un iubit arătos și un vis la care nu are de gând să renunțe prea ușor: baletul.

 

"Nu mai aveam timp pentru problemele mele în acel moment. Trebuia să las în spate grijile pentru ziua următoare. Să dansez - posibil pentru ultima dată - pe scenă, în fața unei mulţimi de oameni, să inhalez cu sete fiecare notă a melodiei, dar și fiecare bătaie a palmelor, atunci când spectacolul urma să se încheie."

Tânăra e încrezătoare, plină de speranță. Dar curând toate planurile ei de viitor se destramă mai repede decât un castel din cărți de joc construit în bătaia vântului.

Iubitul e un nemernic ce o înșeală, părinții ei sunt gata-gata să se împrumute la persoane dubioase pentru a obține banii necesari facultății, iar jobul îi alunecă printre degete în momentul în care Bryan, tânărul infractor din vecini, bagă mâna în casa de bani, asigurându-i Sonyei concedierea imediată.

O soluție de compromis îi poate salva viitorul tinerei. Sau? Mulți ar spune că Sonya s-a aruncat cu capul înainte, eu aș spune doar că și-a permis curajul de a lua o decizie, chiar dacă asta înseamnă îndepărtarea de visul ei.

"lar în acea seară mă gândeam doar că a doua a zi urma să uite de mine și de cât de tare o enervasem.

Iar eu... ei bine, să zicem doar că, dacă urma ca a doua zi să înot cu peștii, aveam să mor împăcat ştiind că am reușit să o mai enervez încă o dată pe Sonya.

De ce?

Simplu. Pentru că doar asta aveam dreptul să obţin de la ea."

Bryan este sigur că va sfârși de tânăr, singura lui alinare fiind momentele în care îi face zile fripte Sonyei, fata cuminte care nu l-ar alege niciodată pe el, cel apucat fără voia sa pe calea greșită, pungasul falit și mereu în căutare de o nouă pradă și totuși, inconștient, mereu căutând-o pe ea, Sonya, cea mai de preț pradă, cea care ar putea, măcar pentru câteva clipe, să îi ofere uitarea.

Sonya și Bryan sunt polii opuși ce se atrag: ea stabilă, el mereu fugind din calea pericolului, ea liniștită, el mereu agitat, ea hotărâtă și curajoasă, el mereu pregătit să moară a doua zi.

Povestea lor e un joc de-a șoarecele și pisica, dar monștri mari pândesc din umbra greșelilor comise, făcând pisica să-i pară șoricelului un animal de jucărie.

Răsturnările de situație și necazurile își fac apariția la tot pasul. Sonya se străduie să își păstreze zâmbetul pe buze, Bryan adună în sufletul lui toată drama din jur, dar, cumva, mereu sunt acolo unul pentru celălalt.

"Palmele sale îmi cuprind obrajii, ochii de culoarea aurului topit îmi domină raţiunea toată, buzele ce se aștern asupra alor mele mă fac să capitulez în fața sa. Nu ştiu ce e între noi, viitorul e mai negru ca oricând, iar prezentul mai groaznic decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Și totuși, aleg să plutesc printre probleme, până în ziua în care n-o să le mai pot feri."

Mi-a plăcut foarte mult și de Leah și Acotas, pe care tare i-aș vedea împreună în volumul doi (no, eu acuma doar îmi dau cu presupusul), am adorat realismul poveștii (chiar dacă acțiunea se desfășoară în Statele Unite ale Americii) și am iubit suspansul, umorul și drama picurate în doze satisfăcătoare de-a lungul întregii cărți. Perspectivele împletite și întretăiate ale celor doi face ca sensibilitatea poveștii să fie mai ușor asimilată, empatizând pe rând cu personajele, înțelegându-le, iubindu-le.

Bravo, Silvia!

Dragilor, dacă v-am făcut curioși, seria Pe urmele Pașilor Pierduți, semnată Silvia D.F., o găsiți pe Site-ul Royal Ink Books. Spor la răsfoit!

Click pe link, dragilor!

Lecturi minunate!