Despre vii numai de rău - babilonia morții

Recunosc, abia așteptam continuarea poveștii din romanul Despre morți numai de bine, tânjind la o bere cu Mina și Cristi. Cum era? Berea Cavou - Rece ca mortul.

Despre vii numai de rău, cel de-al doilea volum semnat Teodora Vescan, începe subtil, cu acorduri liturgice, înnodând legătura spiritului cu haosul ancestral, într-un melanj zeiesc absolut halucinant.

Într-un mod total neașteptat, în loc să îngroape secretele cele mai bine păzite, moartea scoate totul la iveală, rânjind șmecher în ciuda celor ce au totul de ascuns.

Când legăturile de sânge se dovedesc a fi doar niște lanțuri grele, ce țin pe loc voința individuală ca pe un condamnat la moarte, totul se transformă într-o babilonie grotescă, menită să absoarbă fiecare strop de singularitate caracteristică omului, cu sete aprigă de șarpe și să ne reamintească de faptul că niciun rău nu rămâne neplătit...

"Odată lăsată singură cu el, lacrimile începeau să curgă cu sfială.

- Sunt aici. Sunt aici, Cristi. Te rog, trezește-te.

Liniştea lui Cristi spărgea timpane, iar fiecare semn al vieții era precum o secundă de înot urmată de o eternitate de înec. Mina cedase:

- Te rog, iartă-mă! Nu știam... nu știam unde ești! Nu ştiam dacă mai trăiești! Îmi pare rău pentru tot!

Cât timp plângea cu sughițuri, intrase un infirmier suplu cu părul lins, negru ca pana corbului, ca să mute unul dintre pacienţi, la morgă. Când să plece cu defunctul a aruncat o privire lungă, de hienă flămândă, mai degrabă lui Cristi decât Minei. Fetei i se năruise ziua în câteva momente, aşa că nu mai conta faptul că un pervers se holba la ei."

O adunătură de hipioți

Nu contează câte parale îți înnobilează contul, pe cine cunoști, ce nume porți ori cum te identifici, importantă este doar voința de a nu rămâne pe loc, de a nu putrezi ca un mort viu, de a nu uita.

Moartea ne șterge identitatea, ne face pe toți egali, ne dezbracă de podoabele lumești și de memorie, ca pe o adunătură de hipioți dănțuind amețiți în jurul focului veșnic. Doar amintirea este cea care ne poate salva de moarte, dar ne poate condamna la retrăirea regretelor, fără însă a simți regretul. Dar moartea și memoria împreună te transformă într-un veșnic fugar, negăsindu-ți locul nici printre cei vii, dar nici printre cei morți. La ce bun "miracolul" învierii Lazărilor, dacă aceasta te transformă într-o "neființă", o creatură ce există fără a exista în același timp.

Niște strigoi nenorociți

Autoarea a dus un suflet plin de viață pe tărâmul morților, dar l-a întors schimbat din veșnicul purgatoriu pentru a răzbuna lașitatea trecutului și a dezveli secrete ce au dezbinat familii și au distrus vieți. Cu o moarte suntem cu toții datori, dar ce te faci atunci când această datorie este ștearsă, când, după o viață întreagă de respingere, nici măcar moartea nu te vrea la sânul ei?

 Elasticul trecutului, ce se întinde din ce în ce mai mult, amenințând să te tragă cu furie dezlănțuită înapoi, te poate pune la pământ în orice clipă. E nevoie de foarfeca iubirii și de o singură persoană care să taie rădăcinile putrede ce nu te mai lasă să respiri aerul nou al viitorului. Ah, și de un val însângerat care să spele totul cu suvoaie de purpură, hrănind răzbunarea. Până la urmă suntem cu toții niște strigoi nenorociți câtă vreme ne hrănim haotic din sufletele celor din jur, simțind mereu foamea de mai mult, de afirmare, de recunoaștere, de mângâiere și apreciere.

"Erai un actor convins de propriul rol pe care îl aveai printre ceilalți pioni: erai arhetipul rebelului invidiat și dorit, care cauza un haos bine controlat și organizat în raport cu celelalte arhetipuri. S-a îmbolnăvit actorașul? L-au concediat și l-au înlocuit cu alt rebel. Câtă vreme societatea va avea erorile sale, cei ca ce erai tu nu se vor opri din a apărea. Deja ai fost înlocuit. Odată ce devii martorul mizeriilor din culise, ești eliminat. Nu mai poți juca un joc ale căror reguli le-ai depășit. Spune-mi, mai poți să te întorci la minciună odată trezit?"

Recomand această dramă young-adult tuturor iubitorilor de metafore întunecate, căci textul ce zace greu între coperțile vii vă va transpune într-un tunel fără ieșire, iar la capătul acestuia veți găsi doar o imagine distorsionată a unei realități pe cât de superficială, pe atât de nesfârșită, dezvăluind adevărul morții de sub giulgiul mincinos al secretelor lumești.

O găsiti aici.

Lecturi minunate, dragilor!