De ce nu citesc românii?

Mulți m-au întrebat de ce cred eu că unii citesc prea mult (eu fiind un exemplu prost, pentru că n-aș spune niciodată că citesc prea mult), iar alții, majoritatea cum ar veni, prea puțin spre deloc. De unde această lipsă de poftă pentru povești?

Iată ce aș răspunde eu la întrebarea "De ce nu citesc românii?"

De ce pentru români este mai important să aibă decât să fie, considerând chiar și umbra prafului de pe tobă mai valoroasă decât un gram de conștiință de sine? Pentru că sărăcia a șters multora bucuria cunoașterii; ce drag de carte să mai ai când mațele chiorăie de foame? Cum să vrei SĂ FII, când A AVEA e nevoia de bază, iar tocmai aia ne lipsește? Iar după ce, vreme de câteva generații, ai eliminat lectura din ecuație, chiar și atunci când lipsurile materiale nu mai sunt în peisaj, este destul de greu să reiei un asemenea obicei, mai ales în ziua de azi, cu parșivele ecrane îți stau lipite de retină.

Dar să începem cu începutul.

Ați auzit de Piramida lui Maslow? Nu, nu e nici în Egipt, nici altundeva, este ierarhia nevoilor umane. La baza ei se află nevoile fiziologice: nevoia de hrană, de apă, de adăpost, chiar nevoia de transport, adică acele nevoi care i-au forțat pe oameni să lase deoparte instinctul de prădător, de animal, pentru a se asocia în vederea supraviețuirii. Fără satisfacerea nevoilor de bază, ființa umană încetează să subziste. Dar iată că la noi, la români, băieții deștepți au lovit fix la temelia nevoilor umane. Cum să se dezvolte o persoană dacă este lipsită de hrană, adăpost ori ambele? Că unii ne vor proști e clar. De ce? La fel de clar...

Dacă reușește o maimuță să tragă aer în piept și să se dea jos din copac, o lovim la următorul nivel al piramidei: Nevoia de siguranță și securitate personală.

Siguranța personală transcende siguranța fizică, teama de a fi agresat, și face apel la siguranța financiară (un venit minim garantat, un plan de pensii decent), siguranța locului de muncă, siguranța care-ți permite acel confort psihic necesar funcționării eficiente, eliberat de angoasele traiului de zi cu zi.

Aici, cred că vă uitați și voi puțin în jurul vostru. Angajatorii, legiuitorii, parcă toți au devenit dușmanii poporului. Ți-e teamă să mergi la spital, știind că s-ar putea să ieși de acolo mai bolnav decât te-ai dus sau direct cu picioarele înainte, pregătit de o cură generală cu humă de mormânt.

Omul - ființă socială

Al treilea nivel al Piramidei lui Maslow este dedicat nevoilor sociale, de apartenență. Omul este o ființă socială, simțind nevoia să facă parte din grupuri sociale mai mult sau mai puțin extinse. Grupuri religioase, organizații profesionale, echipe sportive, fan-cluburi și așa mai departe. Dar cum să ne bucurăm de apartenență când biserica încearcă să ne spele creierele, sistematizat, încă din școala primară, când organizațiile profesionale (sindicatele spre exemplu) lucrează împotriva propriilor membri, când echipele sportive sunt deținute de cei care "AU", când școlile au fost transformate în turme fără stăpân?

Pe nivelul al patrulea, Maslow plasează nevoia de recunoaștere socială, încrederea în sine, respectul de sine, dar iată, bullying-ul e deja la cote alarmante, copiii noștri au ajuns să își pună capăt zilelor simțindu-se singuri și neînțeleși. Unii avem joburi de rahat, plătite doar cât să nu murim de foame și nu neapărat pe baza performanței care este mai mereu nerecunoscută la adevărata valoare. 

Vrem să fim iubiți? Avem platforme sociale pe care putem minți cât și cum vrem sub plapuma confortabilă a anonimatului, dar dacă ecranele ar fi oglinzi? Împroșcăm cu rahat în stânga și în dreapta, iar de celele mai multe ori ne mânjim mâinile cu dejecțiile altora, doar pentru  a primi trei inimioare și două like-uri. Noi nu mai suntem de mult liberi să gândim. Ni s-au atrofiat neuronii rând pe rând sub puterea dulce-amară a obișnuinței. "Las-o bă, că merge așa!" ar trebui să înlocuiască "Deșteaptă-te române". Amuzant, nu? Ei bine, nu... Avem un imn, îl fluturăm mândri în față oricui, dar uităm să-i ascultăm (dar chiar să-i ascultăm) versurile!

CONCLUZIA?

Nu de alta, dar altfel am avea un loc asigurat pe ultimul nivel al Piramidei lui Maslow, cel rezervat dezvoltării personale și autorealizării. Hobby-urile (plăcerea de a călători, de a picta, de a învăța o limbă străină) se află în vârful ierarhiei piramidei nevoilor. Nevoia aceasta de a-ți atinge și împlini  potențialul, fapt care te-ar plasa undeva deasupra tuturor ca individ, de recunoaștere și prestigiu, de estetică și frumos, de adevăr și dreptate.

Asta este ceea ce ne face cu adevărat oameni, dar tot ăsta e nivelul la care noi suntem cu adevărat praf. De ce? Pentru că trebuie să avem ca să fim, iar într-un sistem care promovează non-valorile și premiază lipsa de cultură, exemplele de urmat sunt din cele mai toxice.

Butoiul gol face cel mai mult zgomot, deşi e gol; căruţa goală scârţâie cel mai tare, cei mai vorbăreţi oameni nu prea sunt cei ce au cu adevărat ceva de spus, iar cei care se ocupă prea mult de exteriorul lor nu mai au timp pentru interior, prin urmare sunt "goi pe dinăuntru" în ceea ce priveşte formarea propriului caracter sau îndrumarea altora.

Așadar, câtă vreme modelele noastre de urmat sunt niște oameni goliți de conținut, care nu citesc, lectura nu va perpetua în România, iar în goana după A AVEA, vom fi doar mediocri.

Citiți, dragilor! Mult. Cu poftă de cunoaștere. Cu drag de povești. În ritmul vostru. Pentru voi. Doar citiți.

Pe ale mele, cărțile zic, le găsiți agățate în copăcelul cu linkuri de mai jos.

https://linktr.ee/Catalina_Pana