Ce vor bărbații?

 

Ce vor bărbații?

O întrebare veche de când lumea, mai dezbătută decât finalul la "Urzeala Tronurilor" și mai complicată decât instrucțiunile de montaj ale unui fotoliu de la IKEA: Ce vor bărbații?

Unii spun că vor pace. Alții spun că vor bere rece și telecomanda. Unii visează la mașini sport, alții la o seară liniștită fără întrebarea "La ce te gândești?". Dar adevărul e că bărbații... habar n-au ce vor. Și tocmai de aceea e atât de distractiv să încercăm să aflăm.

Vor să fie eroi. Dar nu prea. Fiecare bărbat are în el un mic erou. Nu neapărat un Superman care salvează lumea, dar măcar un Batman care repară chiuveta fără să inunde baia. Sau un Iron Man care știe să schimbe becul fără să se electrocuteze. Sau măcar un Robin care ține lanterna soției-Batman.

Dar, în același timp, vor și să fie lăsați în pace. Să fie eroi, dar fără să se ridice de pe canapea. Să salveze universul, dar după ce se termină meciul. E un echilibru delicat între "Vreau să fiu util" și "Nu mă deranja".

Vor mâncare. Multă. Preferabil cu carne. Dacă vrei să înțelegi un bărbat, uită-te în frigiderul lui. Dacă e gol, înseamnă că așteaptă să vină cineva să-l umple. Dacă e plin, e plin cu lucruri care expiră în 2032: muștar, ketchup, o bere artizanală pe care n-a avut curaj s-o bea și o cutie de pateu pe care o păstrează "în caz de".

Bărbații nu vor mâncare sofisticată. Nu vor mousse de avocado cu spumă de trufe. Vor grătar. Cârnați. Cartofi prăjiți. Și dacă se poate, totul să fie într-un singur bol, ca să nu spele vase după.

Vor gadgeturi. Chiar dacă nu știu ce fac. Un bărbat într-un magazin de electronice e ca un copil într-un magazin de jucării. Nu contează că are deja trei telefoane, două tablete și un smartwatch care-i spune când să respire. Dacă apare un nou dispozitiv care face ceva inutil, dar cu LED-uri, îl vrea.

- Uite, iubito, e un aparat care îți încălzește șosetele prin Bluetooth! 

- Dar de ce ai avea nevoie de așa ceva?  

- Nu știu, dar are aplicație!

Vor să aibă dreptate. Sau măcar să creadă că au. Discuțiile cu bărbații sunt ca o partidă de șah în care fiecare piesă e convinsă că e regina. Nu contează subiectul: fotbal, politică, cum se montează un raft. Important e să aibă ultimul cuvânt. Chiar dacă acel cuvânt e "bine...".

Și dacă, Doamne ferește, se dovedește că n-au avut dreptate, vor spune: "Da, dar eu știam asta. Doar că voiam să văd dacă știi și tu."

Vor libertate, dar cu Wi-Fi. Bărbații visează la libertate, la aventură, la sălbăticie, la o cabană în munți, fără semnal, fără stres, fără nimic. Dar după două ore fără internet, încep să se întrebe dacă n-au făcut o greșeală. "Cum adică nu pot comanda pizza? Ce fel de civilizație e asta?"

Deci libertatea e bună, dar să aibă și Netflix.

Vor să fie înțeleși. Dar nu-i întreba ce simt. Un bărbat poate construi un dulap fără instrucțiuni, poate repara o țeavă cu bandă izolatoare și poate desface un borcan cu un singur deget. Dar dacă îl întrebi "Ce simți acum?", se blochează ca un calculator cu Windows XP.

"Ce simt? Păi... foame. Și puțin frig. Dar în rest... bine."

Vor să nu fie întrebați "La ce te gândești?" Pentru că, sincer, de cele mai multe ori, nu se gândesc la nimic. Absolut nimic. E un spațiu gol, liniștit, ca o pajiște în bătaia vântului. Și când sunt întrebați, se panichează. "La ce mă gândeam? La... economie globală. Da. Și la sensul vieții. Și la... dacă am stins aragazul."

Vor să fie iubiți, dar nu prea siropos. Bărbații nu sunt mari fani ai declarațiilor. Dacă le spui "Te iubesc până la stele și înapoi", vor răspunde cu "Și eu" sau, în cazuri extreme, cu un gest tandru: îți oferă ultima felie de pizza. Asta e dragoste adevărată.

Mai vor să nu li se piardă șosetele. Nimeni nu știe unde dispar șosetele bărbaților. E un mister universal. Intră două în mașina de spălat, iese una. Cealaltă? Poate a fugit. Poate s-a transformat în pulover. Poate a fost răpită de extratereștri. Cert e că bărbații vor doar să aibă șosete pereche. E un vis simplu, dar profund.

Vor să râzi la glumele lor. Chiar dacă nu sunt bune.

Un bărbat care spune o glumă proastă și vede că râzi e mai fericit decât un copil cu înghețată. Nu contează că gluma e veche, că ai mai auzit-o de zece ori sau că nu are niciun sens. Dacă râzi, ești sufletul lui pereche.

Așadar vor să fie eroi, să aibă telecomanda, să nu li se piardă șosetele și să râzi la glumele lor. Nu e mult, nu? Doar un pic de înțelegere, o friptură bună și o priză liberă pentru încărcător.

PS: Continuați voi lista. 😅