Unless Miss Mona Issa

Este imposibil de tânără (recunosc, sunt nițel geloasă pe vârsta ei), are un umor îndrăzneț, îi plac ciupercile (nu să le mănânce, ci să le privească) și a lansat recent o dulceață de carte. Mai mult, a acceptat să răspundă la zurli-întrebări și a făcut-o absolut genial.

Faceți cunoștință cu Mona Issa.

 

Hei, Mona. Mulțumesc că ai acceptat să răspunzi întrebărilor mele zurli. Dar până una-alta, te rog să îmi spui câte ceva despre tine. Cum ai început să scrii?

 

Salut! Mă bucur că te-ai gândit la mine și că mi-ai oferit șansa aceasta.

Sunt debutantă în ce privește publicarea de cărți, probabil mulți se întreabă, cine mai e și fata asta? Totuși, dacă vor da peste numele meu pe undeva, poate datorită acestui interviu, ceea ce-mi doresc cel mai mult, e să fiu poate un pic mai înțeleasă ca om.

Am 19 ani și am început să scriu imediat ce am reușit să leg câteva propoziții. Prima mea scriere a primit un zece pentru compunerea ,,Căprioara". Era o temă legată de artă, unde a trebuit să compun un text, după pictura făcută la ora de desen. Ei bine, cam pe la 8 ani, încă desenam oribil, mâzgălisem un câmp pe  jumătate de pagină și cerul pe cealaltă jumătate. Căprioara arăta ca un extraterestru, iar învățătoarea a râs cu lacrimi, pentru că descrisesem exact culorile, elementele și expresia animalului. Acesta avea și un dialog scurt apropo de albastrul din jur, punea rămășag cu o pasăre din iarbă, că se regăsea în Rai.

Am scris constant, unele lucrări au ajuns pe pereții din holul școlii, precum probabil observați, mai toate erau comedii de tipul renumitului serial ,,Friends” și am luat și câteva mențiuni. Apoi am aflat de Wattpad și de alte site-uri, pe care se poate de asemenea citi sau compune povești. Acolo am scris o grămadă, dar nu am publicat nimic, multă vreme având trac să le postez, din frica de a nu fi luată în derâdere. Când am postat din dorința de a mă exterioriza, am rămas foarte surprinsă de cei care au început să îmi ceară constant capitole noi.

Vorbește-mi puțin despre romanul Unless You și despre Dhalli și Vayne.

 Unless you este o comedie romantică, pe care am încercat să o creez cât mai amuzantă posibil, la pachet cu povestea de dragoste care se desfășoară pe fundalul marelui oraș New York. Aveam doar 17 ani și jumătate când am început să o scriu. Cu toate cele, povestea nu e chiar așa copilăroasă, pe cât ar crede unii. Lui Vayne îi plac motocicletele, e un tip rebel, independent, încăpățânat și afemeiat, dar pe lângă astea, e sensibil, plin de fobii, dar și strict cu el însuși. De exemplu nu-i place să consume alcool și spune asta tuturor.

Lui Dhalli îi plac Cheetos (pufuleții cu caș) și adoră să-și practice meseria de asistență medicală. E o fată sensibilă, extra empatică, dar în schimb e un haos pe două picioare. De exemplu are obiceiul să dea pomană  la oamenii nevoiași, cu tot cu poșetă și buzunar, pe drum rămâne și fără pantofi, se bucură dacă ajunge acasă întreagă, eventual cu lenjeria de corp pe ea.

Când se întâlnesc cei doi într-un vagon de metrou, se iscă scântei fierbinți și ajung ambii să mă ia la șuturi, de ce i-am băgat în situațiile alea deocheate.

Povestea lor am scris-o pentru că știu cazul unui cuplu, în care, nimic nu a fost ceea ce părea, văzut din exterior. După o perioadă însă, am înțeles perfect. Sper să înțeleagă și cititorii, iar ca bonus au părțile amuzante. Un mic deliciu.

Care este cel mai surprinzător lucru pe care l-ai descoperit intrând în lumea aceasta pestriță a scriitorilor?

Lume pestriță, spui…?

Surprinzător îmi pare că, pe aici am întâlnit oameni de o calitate ce nu o pot exprima în cuvinte. Pe acești oameni îi admir enorm de mult, nu doar pentru ceea ce scriu, dar pentru cum sunt și ce fac în general.  Mă simt în al nouălea cer fiind în preajma lor, pentru că doar făcând câțiva pași pe lângă ,,lumea aceasta pestriță", de fapt, mi s-a deschis un Rai al cunoașterii. E paradisul, pentru că am posibilitatea de a aduna experiență mai multă, posibilitatea să citesc zilnic, așa cum visează oricare adevărat bookworm, dar și să învăț de la cei mai buni. E ceva neprețuit pentru mine și nu aș renunța la asta pentru nimic în lume.

 

Dacă ai putea alege o vârsta la care să rămâi veșnic, care ar fi și de ce?

Grea întrebare, mulțumesc! (ți-o dau eu înapoi! :) )

Poate am văzut prea multe filme, dar nu cred că aș vrea așa ceva. Am impresia că m-aș plictisi de mine însămi, să mă zăresc tot la 25  de ani de exemplu. Sunt prea zvăpăiată  pentru ceva static. În schimb, îmi doresc ca ceea ce am creeat să fie veșnic și admirat deopotrivă, dacă se poate. Să fiu și eu un exemplu amintit peste ani și ani, prin ce am scris, creat sau făcut.

Ai o întrebare la care ai vrea să răspunzi, dar nu ți-o pune nimeni, niciodată?    

Sincer, îți spun doar că nu prea mi-aș săpa groapa singură, e o vorbă din popor. De ce ne temem nu scăpăm, e chiar o lege a existenței noastre, deci aș vrea să câștig mai multă experiență, pentru momentul când acel niciodată va deveni odată. Deocamdată nu am simțit că sunt ocolită la întrebări. Indiferent de asta, dacă are cineva vreo întrebare, răspund cu drag.

 

Ce nu aș ghici niciodată despre tine?

Nu ai ghici despre mine că, îmi pare rău că nu am studiat din timp ce mă pasiona de mică, anume astrologia și planetele, că aș fi vrut să pilotez o navă spațială și să vizitez, să descopăr lumi noi. Poate nu e încă prea târziu, dar presupun, deja viața mea e pe o altă direcție acum, și pot doar visa să ajung vreodată în echipa NASA sau pe undeva aproape măcar. Oricum, din pasiune, până și pe poveștile scrise m-am scăpat din loc în loc cu elemente astrale, doar așa, poate prind și alți pasionați sau pe când vin extratereștrii, vor observa astea și mă vor coopta să merg pentru ei ca ghid turistic.

Îți spun și un secret mai ciudat al meu, și ar fi că, în loc de flori îmi place să primesc ciuperci. 8 martie, chiar ziua de nume, orice aniversare… Dacă îmi aduci o ciupercuță ciudată, alta din câte am văzut, ești prietenașul meu.

Dacă ai avea o mașină a timpului unde ai călători?

Săraca mașină a timpului…

Peste tot! De la vremea dinozaurilor, la faraoni, la Napoleon, MataHari,  la Charlie Chaplin, chiar și Războaiele Mondiale, etc. Le-aș lua pe rând, an după an, ar sălta mașinăria până la epuizare. Mă tem că aș avea nevoie de vreo câteva zeci de mașini ale timpului, pentru că aș uza la maxim invenția.

Ce ai dori să transmiți cititorilor acestui interviu?

În primul rând le-aș transmite să vadă mai multe părți bune în oameni, să-și urmeze visurile fără contenire și să citească mai mult decât au făcut-o până atunci. Apoi, cred că i-aș sfătui să fie mai îngăduitori cu diversitatea, cu noul și cu novicii, să le dea o șansă să-și dovedească talentele, inspirația și visele.

Ah, aș transmite tuturor că, trebuie neapărat să citească Unless you, mai ales dacă vor să se delecteze cu ceva nou și diferit, tineresc și pastelat, ceva scris simplu, dar mega amuzant. Am creat în carte, o poveste de iubire teribil de hazlie (îmi place să o numesc așa după comentariul unei cititoare). În plus, descrețește frunți, face face-lift :)) și îți face mintea să zburde veselă.

Le mulțumesc din suflet și le urez citire plăcută, celor care vor alege să o citească.

Pe final le transmit tuturor să zâmbească mai mult.

 

Mulțumesc pentru răspunsuri.

Eu mulțumesc pentru zurli-întrebări, pentru munca ce o depui postând astfel de articole și îți urez succes mai departe în tot ceea ce faci. 

Cartea Monei o găsiți aici. Dați click pe link si aflați mai multe.

PS: Nu-i așa că și voi o iubiți pe Mona?