Brunno Livadaru - o enciclopedie deschisă mereu la pagina care trebuie

Brunno este ca o carte deschisă. Ce zic eu? Ca o enciclopedie deschisă (mereu la pagina care trebuie). L-am invitat să ne vorbească într-un interviu inedit și vă jur că mi-a trebuit ceva să rumeg răspunsurile sale. Mi se pare că, în comparație cu profunzimea a ceea ce urmează să citiți, eu deja bat câmpii. Dacă romanul său, Profetul Tenebrelor, m-a dat peste cap (în sensul bun), interviul de azi mi-a pus capac.

Să-l cunoaștem pe Brunno Livadaru, aka Omul cu Râme.

Bună, Brunno! Îţi mulţumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect şi sper să îţi placă întrebările mele. Spune-ne mai întâi câte ceva despre tine, omul din spatele cărţilor, dar şi despre naşterea ta ca scriitor. Când şi cum s-a întâmplat acest eveniment şi cine l-a “moşit” pe autorul Brunno Livadaru?

Bine te-am găsit, Cătălina și îţi mulțumesc pentru invitația ta de a lua parte la acest minunat proiect în care azi mă aflu în postura de invitat de onoare (special). Dar să revenim la întrebarea ta, care de fapt ascunde un tâlc în ea şi anume: "De unde vine un scriitor? Cum devii un scriitor?" Ei bine, un scriitor nu apare de nicăieri, aşa ca prin magie, poţi rosti de câte ori vrei Abracadabra și tot nu te vei transforma într-un scriitor până nu vei trece pe sub furcile caudine, până nu vei fi descărnat de mândria prostească de a fi cel mai talentat sau până nu cunoști umilința unei critici aspre care să-ţi răpească aura de învingător, prin cuvinte. Activitatea mea literară a început cu mulţi ani în urmă, într-un modest apartament de bloc, unde un grup de oameni organiza un cenaclul literar. Acolo i-am cunoscut pentru prima dată pe poetul George Tei, criticul literar şi poetul Romeo Roșianu, poeta Florica Iliescu, care de altfel avea să îmi devină mentor. Şi ca să folosesc acelaşi termen pe care tu l-ai folosit mai devreme “a moşi”, da, ea a fost cea care m-a introdus în această lume minunată, nebună, în care oamenii se întâlnesc pentru a crea ceea ce noi numim literatură. În timp, aveam să bântui prin mai multe cenacluri literare, la fel şi prin locurile unde acestea se ţineau: clădiri istorice, muzee, biserici, şcoli etc. Am debutat timid cu câteva poezii într-o revistă literară şi poate că acest drum m-ar fi dus şi mai departe dacă nu aş fi fost luat pe sus de realitatea vieţii în care trăim cu toţii. Aşa că a trebuit să abandonez chemarea cuvintelor şi să mă ocup de viaţa care îşi cerea tributul unei responsabilităţi cu mult mai mare. Am revenit în anul 2019 cu o poveste pentru copii, “Inimă de Zahăr”, iar în ianuarie 2022 am debutat cu romanul Profetul Tenebrelor, publicat la editura Petale Scrise.

De unde ţi-a venit ideea pentru Profetul Tenebrelor? Râme? Cine s-ar fi gândit?

E o întrebare care mă pune în încurcătură, dar să nu uităm că nu eu am inventat roata. Sunt ferm convins că aceeaşi întrebare i-a fost adresată şi lui Bernard Werber cu ale sale furnici, sau lui Andrzej Zaniewski cu a lui şobolani. Mărturisesc, alături de râmele mele am intrat într-un club foarte select al scriitorilor neconvenţionali, ca să spun aşa. Dar voi lăsa decizia asta la latitudinea cititorului, care sper să aprecieze Profetul Tenebrelor şi să se bucure de faptul că un scriitor român se poate ridica la înălţimea unora cu mult mai bine cotaţi. Am să păstrez misterul naşterii romanului meu, unde râmele îşi arogă supra-numele de Inelaţi. Vă pot spune însă că întreg procesul de scriere al romanului nu a fost deloc uşor. Ceea ce pentru noi expresia “o mână de ajutor” sau “nu valorezi nici cât o ceapă degerată” sau “lăsat în plata Domnului” sunt în fapt expresii uzuale, în lumea subterană a trebuit să adaptez şi să elimin pe cât mi-a fost cu putinţă elementul uman. Prin urmare, "o mână de ajutor" a devenit o "coadă de ajutor", "lăsat în plata Domnului" a devenit "lăsat în plata pământului" etc. Ideea romanului nu s-a născut din joacă sau din dorinţa de a şoca cititorul, ba din contră, am dorit ca în această lume fantastică a râmelor să aduc reflecţie, întrebări, analogii, alături de o uimitoare aventură. Dar nu am să vă dezvălui mai mult, o recenzie care să vă lămurească un pic şi să vă convingă de valoarea romanului Profetul Tenebrelor, unde protagoniştii sunt doar nişte simple râme, o puteţi găsi în superba recenzie a Cătălinei Pană.

Cum este în general experienţa editorială a unui autor român care locuieşte în altă ţară? De ce Editura Petale Scrise?

Progresul a făcut ca timpul în care trăim să faciliteze intenţiile de propunere a unui manuscris către o editură. În lipsa unor agenţi literari români, categorie la care suntem pe ultimul loc în Europa, scriitorului român nu-i rămâne decât să bată cu un email la poarta editurilor. Şi pe cât de simplu pare, pe atât de frustrant şi anevoios se dovedeşte această procedură. De multe ori primeşti un răspuns generat de un program în care eşti anunţat că editura are programul complet pentru manuscrise, pentru următorii doi ani, sau nu îţi răspund deloc. Însă cel mai întâlnit răspuns este acela că vei primi un răspuns în aproximativ 6 luni, un răspuns care nu mai vine de fapt niciodată. Dar nu îmi doresc nicicum să blamez editurile, sunt câţiva editori foarte buni în România, dar decizia nu le aparţine lor în privinţa unui manuscris dacă este sau nu acceptat, ci consiliului din care e formată o editură, în fond o editură învesteşte într-o carte enorm de mulţi bani. Poate tocmai de aceea preţul unei cărţi este unul mai piperat.

Dar ca să închei, am să răspund și la cea de-a doua întrebare, de ce editura Petale Scrise? Pentru că editorul  a citit romanul, pentru că, deşi editura Petale Scrise e o editură mică, îşi aleg cu grijă scriitorii, pe sprânceană aş completa. Pentru că editorul, deşi încântat de valoarea romanului, a avut rezervele lui: "un roman despre râme?". Numai că în acest caz consiliul editurii a votat în unanimitate acceptarea romanului Profetul Tenebrelor.

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtăşeşti?

Vă pot împărtăşi un sigur lucru. Nu am de gând să mă opresc la romanul meu de debut. Proiectul la care lucrez e trecut sub sigiliu deocamdată, dar vă garantez, nu am să vă dezamăgesc.

Scriitura ta mi-a adus aminte de George Orwell sau chiar cea a lui H G Wells, aşa că dacă ai avea o maşină a timpului unde ai călători?

Mă simt măgulit de comparaţia cu George Orwell sau cu H G Wells, însă o consider puţin exagerată şi nu vreau să te pun într-o lumină neplăcută spunând asta, ci doar vreau să subliniez faptul că aceşti scriitori şi-au câştigat piedestalul prin minunatele lor cărţi care au reuşit să treacă testul timpului, bucurând şi incitând imaginaţia multor generaţii de tineri cititori. Cât despre călătoria în timp, conceptul teoretic e singurul la care am putea aspira, deşi deocamdată pare încă fantezist. Până la urmă singura opţiune pe care o avem este somnul, care este în sine o călătorie în timp. Întotdeauna spre viitor.

Ce înseamnă pentru tine sintagma “autor de succes”?

Categoric această întrebare nu se referă la persoana mea. Răspunsul este unul complicat şi des dezbătut. Nu pot să îţi dau o definiţie exactă la ce îl face pe un autor un autor de succes, întreaga reuşită nu ţine numai de opera lui, ci  și de cercul de influenţă ce îl înconjoară, de marketing, de un scandal stârnit din invidie sau pur şi simplu dintr-un noroc chior care întruneşte toate elementele pe care le-am descris mai devreme.

Ştim cu toţii cam care este situaţia pieţei de carte autohtone. Cum vezi tu ieşirea la liman a autorilor români contemporani?

Contrar  la ceea ce se crede, în România se publică foarte mulţi scriitori români contemporani şi se citesc la fel de mulţi. E adevărat că cititorii români sunt bombardaţi de un marketing foarte puternic pentru scriitori străini. O editură mică face cu greu faţă acestei pieţei de carte, unde editurile mari dispun de mijloace financiare şi de promovare de-a dreptul imbatabile. Însă consider că acest monopol al editurilor mari poate fi cumva, dacă nu egalat - combătut, însă pentru asta editurile mici trebuie să renunţe la orgolii. Dacă editurile aşa-zise mici ar reuşi să îşi dea mâna într-un proiect comun pentru promovarea autorului român contemporan, care creşte în calitate cu fiecare an, atunci am putea vorbi chiar de un nou curent literal. Trăim cu totul alte timpuri, asta nu înseamnă că totuși calitatea scrisului s-a deteriorat, ci doar se aliniază unor cerinţe, unui trend. Însă îmi e greu să-mi imaginez aceste edituri unindu-se într-un proiect comun al promovării autorului român contemporan fără a renunţa la orgolii. Poate ar trebui să-şi aducă aminte motivul pentru care uneori eşuăm: “oamenii mici au orgolii mari”

Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o vreodată?

Să părăsesc România plecând într-o ţară străină, cu familia, fără să cunosc pe nimeni acolo şi cu dorinţa de a nu mă mai întoarce prea curând în România.

Care consideri că a fost cea mai bună scuza pentru întârziere pe care ai folosit-o sau ai auzit-o?

Sunt Săgetător, aici lucrurile sunt destul de simple pentru mine. Întotdeauna ajung mai devreme sau nu mai ajung de loc. Însă cea mai bună scuză am auzit-o undeva prin clasa a 7-a cred şi nu a fost o scuză de întârziere ci una de plecat de la ore: “am uitat oala de ciorbă pe foc”. Vă jur e cât se poate de real.

Un gând de încheiere? Ce ai dori să transmiţi cititorilor acestui interviu?

Mai întâi de toate vreau să-ţi mulţumesc încă o dată pentru invitaţia ta de a lua parte la acest proiect. Mă simt de-a dreptul onorat. Cât despre ce aş putea eu să le transmit cititorilor acestui interviu? Citiţi româneşte, iubiţi româneşte, dar mai presus de toate, citiţi autori români contemporani, mulţi dintre ei vă vor surprinde plăcut. Vă mulţumesc că aţi avut răbdarea de a parcurge cu ochiul şi cu mintea acest interviu până la ultimul punct.

Mulțumesc!

Dragilor, dacă doriți să citiți o carte la fel de profundă ca și omul ce a scris-o, vă recomand cu toată încrederea romanul Profetul Tenebrelor. Îl găsiți pe site-ul editurii Petale Scrise la un preț incredibil de mic.

Click pe link, dragilor!