Ani bisecți - Mâna destinului

Cine credeți că bocea cu mucii în barbă, la ora 1 noaptea, citind febril cartea asta? Eu, evident! Cine credeți că nu e bună de nimic azi? Tot eu! 

Gabriela, fato, îmi ești datoare o cafea și un pachet de șervețele!

Ani bisecți este genul acela de carte care te răscolește și te face să pui la îndoială toate deciziile pe care le-ai luat în viață. Am citit-o cu un nod în gât și cu un "cum ar fi fost dacă...?" țopăindu-mi prin minte...

"Greşelile sunt inevitabile în relaţia dintre două persoane. Unele pot fi benefice întregului proces de cunoaştere reciprocă, în vreme ce altele pot duce la rupturi iremediabile. Oricum ar fi, sunt dureroase."

Avem în această poveste două personaje în completă antiteză.

Ada este unicul copil al familiei Duman, genul de fată cuminte și ascultătoare ce nu prea iese din cuvântul părinților și încearcă să mulțumească pe toată lumea, deși ea este mereu nemulțumită. Ada se consideră neatrăgătoare, neinteresantă, o ființă complet banală, iar asta o face să fie neîncrezătoare în propriile alegeri, temătoare chiar în a lua decizii.

Vlad este tipul deștept, încrezător și independent, căruia nu-i pasă de normele sociale, de gura lumii sau de ce spun părinții despre fetele pe care le aduce acasă. Este fidel propriilor alegeri și nimic nu-i poate schimba felul în care vede lucrurile.

"Care sunt șansele să vii la un concert, într-o mulțime de zeci de mii de oameni, să alegi un loc din care să privești scena și, lângă tine, fără să știe că ești acolo, să se așeze o persoană pe care o cunoști din alt oraș, din altă viață?"

Povestea lor începe cu o întâlnire aranjată de prietena lor comună, Luiza. Vlad se află în orașul natal, Galați, în vacanța de Paște, urmând să se întoarcă la studii în Elveția, iar Luiza o roagă pe Ada să îi țină acestuia companie. Dar o întâlnire complet amicală se transformă într-una romantică, plină de pasiune.

Protagonista noastră nu a mai simțit o astfel de chimie pentru nimeni și decide să-i dăruiască lui Vlad virginitatea sa, având certitudinea că acesta se va întoarce în Elveția și va rămâne doar o amintire frumoasă. Doar că lui Vlad o noapte nu-i este de ajuns. După alte două zile petrecute împreună, Ada se strecoară afară din casa lui, lăsând în urmă un bilet. (Jur că dacă Ada ar fi fost prietena mea, i-aș fi tras vreo două șuturi care s-o trimită la loc în brațele tipului!)

"Toate cărțile mele fuseseră puse pe masă, eram pregătită pentru orice minciună mai avea Matei de aruncat în direcția mea. Susținerea lui Vlad era singurul lucru de care-mi păsa."

Ada și-a văzut de viață, căutându-l inconștient pe Vlad în toți bărbații pe care i-a cunoscut. În cele din urmă a ales să rămână (prea mult!) cu Matei, un bărbat care s-a dovedit a nu-i fi suflet pereche (ba chiar o relație toxică dacă mă întrebați pe mine, relație ce i-a zdruncinat mai tare încrederea și așa destul de precară). Să mai spun că Matei nu-i dă pace, încercând să o recucerească în cele mai josnice moduri?

Reîntâlnirea întâmplătoare cu Vlad, la un concert în Piața Constituției la care participau alte câteva mii de oameni (dacă nu-i mâna destinului, atunci nici eu nu mai știu ce ar putea fi), îl găsește pe Vlad dornic de a repara ceea ce fusese stricat cu patru ani în urmă, iar pe Ada zdruncinată din temelii de dezamăgirile în dragoste și total nesigură de sine. Pe tot parcursul cărții, fata asta este măcinată de o gelozie pe care în parte o înțeleg, dar pentru care aș fi scuturat-o nițel (doar cât să-și bage mințile în cap.)

"Cu degetul mare îmi atinse buza, încă umedă, și îl plimbă alene pe conturul gurii mele. Am închis ochii. Dorința din ochii lui era mai mult decât puteam îndura. Cronometrul ticăia și amândoi îi simţeam presiunea. Erau ultimele ore pe care le aveam la dispoziție, singurul timp la îndemână să mai schimbăm ceva. Respirația mi se transformă în gâfâială. Mi-am încleştat mâinile în pumni, incapabilă să mă mişc, de teamă să nu se spulbere totul, ca o iluzie. Îşi trecu degetul vertical pe centrul gurii mele, de sus în jos, şi-mi trase buza inferioară uşor înspre bărbie. O prinse între dinţi şi muşcă cu blândeţe, apoi aplică acelaşi tratament şi buzei superioare. Mâna îi coborî pe gâtul meu, iar cu cealaltă mână îmi mângâie spatele gol. Mi-am înfăşurat brațele pe după ceafa lui, iar degetele mele se strecurară prin părul lui des. Buzele sale pline se uniră cu ale mele în cel mai îndelung așteptat sărut."

Eu vă spun doar atât: Ani bisecți este un roman pe care trebuie să îl citiți. Eu m-am regăsit în Ada (cam așa nesigură eram și eu la două zeci și ceva de ani) și l-am adorat pe Vlad, construit pe tipologia iubitului perfect (tipologie pe care am adoptat-o și eu în cărțile mele - ne-am cam săturat de bad-boys, fetelor!).

Acordați-i o șansă cărții. Promit că nu va dezamăgi. O găsiți pe site-ul editurii Velvet Story.

Iar dacă vreți să aflați mai multe despre autoare, vă las aici un interviu drăguț cu Gabriela, din luna ianuarie a acestui an (2022).

Click pe link, dragilor!

Lecturi minunate vă doresc!