Laura Stanciu - Un interviu fără limite

Laura Stanciu s-a distrat răspunzând întrebărilor mele, iar eu m-am amuzat citindu-i răspunsurile. Are fata asta un umor molipsitor. N-ai cum să stai supărat lângă ea. Despre cărțile sale, Detectivă de ocazie și Fără limite, v-am vorbit cu câteva luni în urmă, acum a venit timpul să aduc și autoarea în lumina reflectoarelor. 

Faceți cunoștință cu umorul și talentul Laurei Stanciu!

Bună Laura. Îți mulțumesc că ai acceptat să faci parte din micul meu proiect și sper să te distreze întrebările mele. 😊 Dar înainte de toate, spune-mi te rog cine este Laura Stanciu.

Bună! Mă bucur că m-ai invitat să răspund la acest scurt interviu, că îmi închipui că erau cititorii tăi fierți că nu mai știau nimic de cea mai mirobolantă autoare! 😊 Ca să-ți răspund la întrebare, sunt o scriitoare de cărți polițiste cu un umor sarcastic și un stil de scriere destul de umoristic.

Vorbește-ne puțin despre hobby-urile tale. Ce îți place să faci în timpul liber?

În afară de a o arde aiurea ( sau boem, cum se mai zice) în timpul meu liber, încercând să recuperez somnul din zilele de lucru, îmi place să citesc multă beletristică polițistă, să găsesc câte un serial polițist pe care să-l devorez în câteva zile, să fac băi lungi în care să mă murez mai ceva ca murăturile în saramură, să merg la munte sau în excursii ( cu mașina, nu te gândi la altceva, că eu nu`s omu` pădurii, deși uneori arăt ca mumă-sa 😊), să descopăr chilipiruri ( fie că sunt cărți la preturi bune în diferite anticariate sau produse la promoție la Lidl ), să fac săpun ( deși unii ar susține că spumele deja le am) și cam orice alt lucru care nu implică foarte mari eforturi pentru constituția mea firavă ( aparent m-am născut obosită și nu mă voi dezice de atitudinea asta prea curând mai ales că, de vreo 5 ani am și scuza perfectă cu creșterea copilului).

Spune-ne mai multe despre Cărțile tale și despre ce te-a inspirat să le scrii. Le-am citit pe ambele și am realizat că sunt tare diferite ca și construcție.

Cărțile sunt scrise în perioade diferite de vârstă și, surprinzător, știu, aia mai serioasă e scrisa pe la 20 și ceva de ani ( când voiam să-mi dovedesc mie și lumii întregi că pot, că sunt capabilă să exprim și să pun pe foaie emoții, idei mărețe, serioase, pline de miez)  și cealaltă, aia amuzantă, pe la 30 și ceva de ani când voiam doar să scriu o carte cap-coadă de care să mă bucur cu adevărat și să bucure și pe alții.  Având în vedere cele de mai sus, clar putem presupune că scleroza devine din ce în ce mai activă o dată cu trecerea timpului, așa că pregătiți-vă că la pensie scot ceva absolut hilar de va râde până și Caragiale în mormânt! 😊

Ai ceva proiecte de viitor pe care ai vrea să le împărtășești?

Am ceva proiecte de viitor pe care aș vrea să le pun în practică, ce să le mai împărtășesc?! Că de vorbit și lăudat singură, cred că e sătulă lumea! La cât m-a auzit văitându-mă că scriu asiduu la volumul doi din Detectivă, probabil, săracii au impresia că scot un roman mai gros ca DOOM-ul…. Ce să zic, povestea scrisă momentan încă are formă de broșură ( scrisa cu Times New Roman de 48 😊) dar, poate, într-o bună zi voi reuși să finalizez și acest task. E pe to do list!

Dacă ai putea schimba ceva în cariera ta de scriitoare, care ar fi acel lucru?

Carieră? ( stai putin să ne oprim amândouă din râsul ăsta isteric ce l-a născut aceasta întrebare….) Am două cărți subțirele și o povestire într-o antologie, deci nici nu prea poate fi vorba de carieră, poate doar un wanna be scriitor. Dar…dacă mi-ar veni mintea la cap, m-aș pune să scriu mai des. Și aș fi mai atentă la toate ideile bizare ce îmi zbârnâie prin cap tot timpul și pe care nu le transform în povestiri, măcar să le notez cu titlul de posibile povești.

Ce citești? Ai abandonat vreodată o carte pentru că nu ți-a plăcut?

Aproape în exclusivitate cărți polițiste. Am descoperit că ador cărțile de tip cozy crime și că există o întreagă plajă de autori de tipul ăsta, traduși în engleză, așa că m-am specializat și la achiziționat chilipiruri internaționale. Mai ador și unele cărți scrise în perioada comunistă pentru că, trebuie să recunoaștem, umorul din acea vreme era unul cu totul special din cauza cenzurii și deborda de ironii fine, subtile, imaginație și da, inteligență!

Da, am abandonat câteva cărți care pur și simplu nu m-au prins, nu mi-au plăcut de la poveste sau modul de descriere. 

Cum te împarți între familie, job și scris?

Atât de bine încât nu mai apuc să scriu nimic! Sunt șefă pe departamentul de procrastinare când vine vorba să scriu și mai toate scenele sau ideile sunt concepute în minte, în general înainte să adorm, când am imaginația la cote maxime și îmi ies dialogurile ceva de vis! și până a doua zi dimineața mai rămân clare în cap doar câteva idei dezlânate. Și nici pe alea nu apuc să le scriu pe foaie. Deci, merge foarte bine! Copchilu și jobul mă țin zilnic în priză până mi se scurtcircuitează voința și mă arunc în pat seara.

Dacă ai fi arestată fără să dai explicații, ce ar presupune prietenii și familia ta că ai făcut?

Cu siguranță vreo prostie de aia monumental de stupidă, gen am călcat cu mașina din neatenție ultima specie de guguștiuc flaușat din lume. Cu toate că mă laud că citesc aproape în exclusivitate despre crime, știu până și eu că n-aș fi capabilă de un omor… Nu neapărat din punct de vedere moral, ci tehnic, că la cum îmi cade mie părul de zici că-s birmaneză în năpârlire, sigur cadavrul ar fi tapetat cu ADN-ul meu.

Este ceva ce ai dori să adaugi sau să le transmiți celor ce citesc acest interviu?

Ceea ce adaug mereu în orice interviu -  Citiți, oameni buni! Citiți de parcă e ultimul răcnet în modă, cel mai minunat trend, cea mai șmecheră activitate! Și, poate, dacă avem noroc, chiar o să devină! Vorba aceea, fake it till you make it!

Mulțumesc!

Pe Laura o găsiți aici, adică romanele ei. Mă rog, înțelegeți voi! Sunt geniale, vă jur!

Click pe link, dragilor!