Te iubesc, Românie defectă!
"Eu n-aș pleca din țara mea!", spunea o doamnă acum câteva zile, după ce i-am vorbit despre povestea din spatele romanului meu, Dama de pică. "Asta e trădare de neam!", a adăugat privindu-mă cu o urmă de dispreț. Atunci mi-am dat seama că mulți nu înțeleg, cuprinși în bula lor îngustă, că, uneori, nu ai altă alternativă. Nu cred că există un om pe lumea asta care să își părăsească țara de plăcere (aici nu vorbim de concedii, da?), iar acum mă puteți contrazice dacă nu am dreptate. Dacă îți e bine acasă, ce te-ar motiva să pleci, golind patria de o generație întreagă? Oamenii preferă să îți arunce ție în cârcă responsabilitatea unei relații defectuoase și dezechilibrate decât să recunoască un adevăr ce le înțeapă ochii. Și mai sunt cei care nu înțeleg că trădarea începe din spatele celeilalte baricare, de la cei care ne dezamăgesc când încă nu s-a uscat bine cerneala pe buletinul de vot. Cei care nu construiesc spitale, nu oferă șanse egale copiilor la școală, nu con